aripi fara zbor....

Dimineata fara rasarit... Seara fara apus....Aripi fara zbor....Eu fara tine...De ce viata asta e asa o chestie de stranie?! de ce permanent trebuie sa platim pentru greselile pe kare le-au fakut altii ku mult inaintea noastra?! de ce pentru faptul ka cineva te-a ranit adink in suflet trebuie eu sa suport konsecintele?!!!

ploua akum.... apropiite de geam si admira privelistea... de fapt imaginea o vad numai eu, tu ar trebui sa ti-o inchipui: seamana ku un lok pustiit, lipsit de orice bukurie, placere... aici de mult nu se mai simte atmosfera de sarbatoare, kare kindva era o fireaska existenta... kind erai tu...

e sufletul meu pustiit de dupa plekarea ta, kare nu mai simte nimik inafara de o infinita durere...mai ales akum in aceasta ucigatoare trecere de la un anotimp la altul, kind chiar cerul nu mai stie ce vrea:astazi plinge, miine lakrimile-i ingheata transformindu-se in fulgi, ma simt ca un bolnav in pragul mortii... chiar ma omoara aceata nestatornicie in toate: timpul, oamenii, tu, eu...toate se prind a se invirti intr-un uragan urias, spulberindu-mi si ultima umbra din speranta de a iesi la lumina. ma simt parka suspendata in aer, parka as fi la fundul unui mormint din kare evadarea pare a fi imposibila. dupa ce ai incetat sa vrei sa ma vezi, sa ma cauti, sa ma auzi, m-am transformat in pulbere... nu mai sunt cea dinainte:vesela, zglobie,zimbitoare...akum nu mai sunt dekit cenusa unui vulkan stins... akum toate aspiratiunile cele mai adinci, lukrurile cele mai rivnite, tainele cele mai askunse...se identifika ku desertaciunea.... nu mai are rost deja nici speranta, kare spunea cineva ka moare ultima. la mine ea e demult ingropata in cenusa viselor, dorintelor, amintirilor... totusi amintirea ta imi umple sufletul de o liniste zbuciumatoare, doar ea ma ajuta sa ma regasesk printre multitudinea de fragmente de trekut si viitor si imi aduce prezentul... kind te regasesk cel putin ku gindul...kind te visez ku ochii deschisi , kind ma atingi, cel putin imaginar, intuitiv, simt ka renaste speranta: asemenea pasarii Phoenix, din propria-i cenusa... apare un ciob dintr-un probabil viitor... probabil... te-am intilnit si clipa intilnirii noastre a fost una fatala... te-am iubit si te iubesk... n-o pot nega, pentru ka astfel mi-as nega existenta. kind ma gindesk la tine ma identifik ku infinitul... astfel, acesta e unicul lukru ce ma mai tine aici...aproape... unikul kare e in putere sa indeparteze ceasul mortii de sufletul meu pustiit...